Da, recunosc, m-a prins si pe mine, e in TOP 5 CELE MAI TARI INVENTII:
1. Fotbal
2. Fotbal
3. Fotbal
4. Fotbal
5. Facebook
N-o sa incep acum sa adug argumente, dar din moment ce a ajuns la 750 de milioane de useri ACTIVI, baietii astia de la “f mic” chiar au dat lovitura.
Bai, m-am gandit si eu la ceva ce-o sa revolutioneze lumea, dar nu va zic, voi imi furati ideea.
E nenorocire mare cu smartphone-urile astea, vorbesc serios. Pai daca am ajuns sa scriu din pat in aplicatia de wordpress pentru iPhone (am iPhone 4, am bani, imi permit), ce sa mai zic, sunt chiar smecher. De fapt, sa va zic de ce m-am reapucat de scris: pentru ca am talent si o sa fac multi bani din asta, o sa-mi iau duplex la Unirii din blogging, VOI o sa-mi aduceti mult doritul Subaru (prietenii stiu ce model). Aloooo, glumeeeeeesc! Am zis sa mai scriu pt ca din cand in cand mai intru pe stats si vad acolo ca am cate 5 vizitatori zilnic. Eu zic ca sigur sunt 5, ca doar n-o fi unul prost sa intre de 5 ori pe zi pe un blog care are 1-2 posturi pe an 
) am ras.
P.S: N-am uitat sa pun poza la post (stiu ca asta e moda in 2011), dar tre’ sa stau ceva sa-mi dau seama cum functioneaza dracia asta de aplicatie pe telefon. Oricum, ma revansez eu, nu-i problema.
Post P.S: Sunt curios maine cate vizualizari o sa am…sper sa-mi aduc aminte sa verific
Niste versuri care au ajuns unde trebuiau sa ajunga 
Never mind, I’ll find someone like you,
I wish nothing but the best for you, too,
Don’t forget me, I beg,
I remember you said,
“Sometimes it lasts in love,
But sometimes it hurts instead”
Si pentru ca tot n-am mai postat ceva de foarte mult timp, m-am tot gandit la un post cu care sa ma scot 
Ei bine, cred ca imaginea de mai sus spune totul: n-am mai postat pentru ca n-am mai avut cum, mi-au furat pantofii. Post prost, recunosc, revin cu altul mai bun, va promit.
Decembrie. Frig. Iarna. Ganduri. Vise (visuri). Esecuri. Planuri? Planuri NU! La ce bun? FUCK LIFE
Se spune ca amintirile frumoase trebuiesc pastrate intr-un coltisor din inima, iar cheia trebuie pastrata bine de tot pentru ca atunci cand avem nevoie de momente placute s-o avem la indemana. Pe cele urate le-am uitat. Le-am uitat demult, si asta pentru ca le-am acceptat ca pe un dat firesc al vietii. Asa a fost sa fie, asa a trebuit sa fie. Nimeni n-a gresit!Nu pana demult cautam maturitatea, cat greseam…Nu e deloc un lucru rau sa fii copil cat timp varsta si mai ales viata iti permite. Consider ca am avut multe momente in care as fi putut mai mult, stiu asta si regret nespus, dar acum nu mi-a ramas decat sa o iau de la capat, sa imi demonstrez ca merit o viata mai buna…tine doar de mine asta. Am facut un pariu cu mine…si-l voi castiga…trebuie!
A trecut ceva timp de cand n-am mai postat ceva pe blog. Si DA, s-au intamplat atatea in tot acest timp…cu mine…cu tot ce ma reprezinta…cu cei din jurul meu. Multe schimbari, o noua viata, o alta etapa a inceput fara sa-mi dau seama. Realizez ca imi doresc lucruri noi, vreau lucruri noi, iar ceea ce ma face fericit este faptul ca traiesc CEVA NOU. De explicat e greu, de simtit…e frumos. Sunt egoist, nu pot si nu vreau sa impart cu nimeni. Sunt EU de ceva vreme…mi-a lipsit asta, acum ma bucur din plin. Aproape ca uitasem cum e. Nu vreau sa cred ca este ceva trecator pentru ca ar fi pacat. In special pentru EA, cea care imi e alaturi si care incet, incet imi da la o parte fiecare bucatica din masca ce mi-a acoperit fata pana acum. Am gasit intelegere, maturitate, rabdare atunci cand aveam mai mare nevoie. Am fost sincer, am primit la randu-mi sinceritate, am respecat, am fost tratat cu respect. Asta mi-am dorit intotdeauna. Apreciez. Nu voi ramane dator, nu-mi sta in fire.
Pe mine m-a lasat fara cuvinte, vreau sa impartasesc si cu voi:
Ce putea fi mai frumos decat o a doua parte a unei duminici petrecute la munte. Ceva spontan, surpinzator care nu te poate duce cu gandul decat la faptul ca, oricat am incerca sa ne bucuram de ceea ce ne ofera viata, nu reusim sa o traim la maximum. Auzisem si eu ca atunci cand ai prieteni, totul e mai usor – abia ieri am inteles asta.
Daca mi-as fi pus, acum un an de zile, intrebarea: “Cum e sa fii singur?” cred ca mi-as fi tras 2 palme zicandu-mi: “Cum poti sa te gandesti la asta? Iti e foarte bine asa”, dar m-as fi inselat amarnic. Am invatat in ultimul timp ca totul e schimbator, odata cu trecerea anilor realizez ca vremea imbratisarilor romantice a apus, ca iubirea nu e de ajuns, se poate sa gresesc, dar acum cred cu tarie asta. Nu pot nega faptul ca ieri, alaturi de persoana iubita, altfel mi s-ar fi infatisat Pelesul, nu pot nega nici sentimentul ciudat pe care l-am avut atunci cand doi indragostiti se sarutau patimas in fata castelului. Sunt lucruri pe care, oricat ti le-ai dori sa le eviti, nu o poti face. Eu le numesc divine.
Poate peste ceva vreme o sa rad de ceea ce am scris, de ceea ce am simtit, dar e firesc. E firesc sa iubesti, e firesc sa urasti, sa oferi, sa primesti, sa respiri, sa simti, sa traiesti…e firesc sa fii om.
22 de ani nu inseamna mult, dar nici putin. Nu inseamna experienta de viata, dar nici naivitate. Inseamna varsta copilariei pierdute, inseamna perioada in care simti ca nu mai poti fii copil vreodata. Gandesc mult si amarnic, ma framant, simt ca-mi lipseste ceva si acel ceva e departe. Vreau sa-l caut, dar n-o fac pentru ca stiu ca nu e bine, va veni singur. Sigur?
